Vechile obiceiuri mor greu

Mor greu pentru ca sunt intarite de un numar infinit de repetari, mor greu pentru ca in ele se ascunde o siguranta falsa, pentru ca sunt paravanul in spatele caruia am pus la pastrare, adanc ascunse in ungherele mintii, frici mai mult sau mai putin stiute. Mor greu deoarece prin intermediul lor ne definim iar atunci cand renuntam la ele este ca si cum am renunta la propria identitate.

Si chiar si in conditiile in care stim ca vrem altceva, tot in vechile obiceiuri ne regasim confortul si siguranta de moment atunci cand lucrurile dau gres: “nefericirea” data de obisnuinta e mai usor de indurat in comparatie cu esecurile inerente pe care le avem de infruntat cand iesim din zona de confort. Dar elementul care cred ca ne sperie cel mai rau este ideea de a fi vulnerabili, teama ca am putea judecati atunci cand vom fi vazuti ori auziti cu adevarat.

Dar cu toate astea mor, e doar o chestiune de exercitiu si timp…