Compasiune si limite personale

Imi este greu sa ma definesc ca fiind un individ care are sentimente de compasiune in relatie cu propria-i persoana. Mi-as dori sa fie asa, dar nici pe departe. Cand si cand, totusi, mi se intampla sa traiesc acest sentiment si se simte bine: un soi de multumire fata de mine, ca individ, insotita de o caldura placuta in inima.

Un efect adiacent al acestor trairi este intarirea limitelor personale: odata ce am inceput in mod treptat sa ma accept cum sunt, am devenit mai constient de propriile valori, de ceea ce-mi face placere si ce nu, ce ma defineste. Si in paralel cu acest proces, sentimentul ca nu sunt indeajuns, ca am in mod permanent ceva de facut ca sa „demonstrez”, a inceput sa fie inlocuit de unul mult mai placut: i’m good enough!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.