Privighetoarea, de Kristin Hannah

E atat de simplu sa judecam oamenii si sa traim cu iluzia ca in unele momente noi am fi putut proceda mai bine, ca am fi actionat intr-o alta maniera, dar niciodata nu stim de ce suntem capabili pana cand nu suntem pusi in situatii limita. “Daca am invatat ceva in lunga mea viata, acel ceva este asta: in dragoste, aflam cine dorim sa fim; in razboi, aflam cine suntem de fapt.”

Trebuie sa recunosc ca la inceput mi-a fost destul de greu sa fac trecerea de la un roman SF (doar ce terminasem de citit Vengeful) catre unul de fictiune istorica, precum Privighetoarea, dar treptat povestea a inceput sa ma prinda.

Nu stiam la ce sa ma astept, primul gand a fost ca poate va fi ceva similar cu Toata lumina pe care nu o putem vedea a lui Anthony Doerr, dar nu este asa. Cartea este despre viata a doua surori aflate in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si deciziile dificile pe care sunt nevoite sa le ia in momente cheie, singure fiind. De asemenea, ne ofera si o imagine mai nuantata a ceea ce a insemnat pentru francezi ocupatia nazista, toate impletindu-se intr-un mod armonios si plin de emotie de-a lungul celor aproape 500 de pagini.

Spor la lectura!

E atat de simplu sa judecam oamenii si sa traim cu iluzia ca in unele momente noi am fi putut proceda mai bine, ca am fi actionat intr-o alta maniera, dar niciodata nu stim de ce suntem capabili pana cand nu suntem pusi in situatii limita. “Daca am invatat ceva in lunga mea viata, acel ceva este asta: in dragoste, aflam cine dorim sa fim; in razboi, aflam cine suntem de fapt.”

About The Author

Avatar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

);