Privighetoarea – Kristin Hannah

E atat de simplu sa judecam oamenii si sa traim cu iluzia ca in unele momente noi am fi putut proceda mai bine, ca am fi actionat intr-o alta maniera, dar niciodata nu stim de ce suntem capabili pana cand nu suntem pusi in situatii limita. “Daca am invatat ceva in lunga mea viata, acel ceva este asta: in dragoste, aflam cine dorim sa fim; in razboi, aflam cine suntem de fapt.”

Trebuie sa recunosc ca la inceput mi-a fost destul de greu sa fac trecerea de la un roman SF (doar ce terminasem de citit Vengeful) catre unul de fictiune istorica, precum Privighetoarea, dar treptat povestea a inceput sa ma prinda.

Nu stiam la ce sa ma astept, primul gand a fost ca poate va fi ceva similar cu Toata lumina pe care nu o putem vedea a lui Anthony Doerr, dar nu este asa. Cartea este despre viata a doua surori aflate in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si deciziile dificile pe care sunt nevoite sa le ia in momente cheie, singure fiind. De asemenea, ne ofera si o imagine mai nuantata a ceea ce a insemnat pentru francezi ocupatia nazista, toate impletindu-se intr-un mod armonios si plin de emotie de-a lungul celor aproape 500 de pagini.

Spor la lectura!

E atat de simplu sa judecam oamenii si sa traim cu iluzia ca in unele momente noi am fi putut proceda mai bine, ca am fi actionat intr-o maniera diferita (mai buna, mai potrivita sau mai inteleapta) dar niciodata nu stim de ce suntem capabili pana cand nu suntem pusi in situatii limita. “Daca am invatat ceva in lunga mea viata, acel ceva este asta: in dragoste, aflam cine dorim sa fim; in razboi, aflam cine suntem de fapt.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.